Macar nu e un ecran albastru.

Dupa o tura prin oras ajungem la magazinul Orange din Universitate si ne trecem pe lista (adica imi noteaza numele undeva). Dupa vreo 20 de minute de asteptare aud “Doamna Daniela Toma” Desi m-a intrebat cum ma cheama si nu paream doamna. Whatever, trecem peste. Ii zic baiatului ca vreau sa imi cumpar telefonu’ cu un pachet de date de 4 euro (100 MB/luna). Raspunsul prompt:

- Sa stiti ca-l luati la cel mai mare pret. Si 100 MB nu va ajung decat pentru cateva pagini web.
- Pai cum, am vorbit la info si m-am uitat si pe site pe calculatorul de pret si pot sa il iau mai ieftin

Parea destul de surprins de calculatorul de pret de pe site – destul de greu de gasit, i-au lasat link doar intr-o singura pagina de prezentare a produsului. Isi da jos filtru polarizator de la monitor si imi arata site-ul. Pana la urma gasesc pagina si il pun sa bifeze: “Puncte senq”

- Dar asta nu inseamna ca il cumparati cu puncte ci ca prelungiti contracul pe 2 ani

Deci punctele nu se refera la puncte .. dubios. Ok, ramane asa, se apuca sa pregateasca hartiile. N-am ce face si-l intreb cum se procedeaza pentru deblocare. La fel de prompt: “nu se poate, trebuie sa treaca doi ani” Asta chiar mi sa pare cea mai tare metoda de jecmanire: pentru un discount de vreo 40-50 de euro ma obliga nu doar sa prelungesc abonamentul pe doi ani ci sa pastrez telefonul in reteaua lor.

Asa ca pana la urma l-am luat la pretul cel mai mare, in ideea ca o sa il deblochez cand vreau.

Dar povestea nu se opreste aici. Ma intreaba daca vreau sa-l activeze. Normal, l-am luat sa-l folosesc, nu sa ma uit la el – deci vreau. Atat i-a trebuit – pana sa apuc sa zic ceva, cutter-ul era deja infipt un cutie, folia de protectie data la o parte si cablul USB infipt in telefon si pe sub masa, in computer…